
Nu puțini sunt cei care în mijlocul unei furtuni emoționale adolescentine au luat un pix și o foaie pentru a-și așterne gândurile sub formă de versuri. Numai că dragostea nu are vârstă și iată că, în toamna ei, pentru Stejărel Ionescu ea este prezentă în fiecare vers prin care-și exprimă viața din care chiar iubirea pare să-i lipsească cu desăvârșire. Pentru poet, aflat acum la al patrulea său volum de versuri, poezia nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare cu un cititor mai mult sau mai puțin prevenit. Ea constituie o subtilă convocare la realitatea imediată a lumii, o încredere nemăsurată în puterea cuvântului. Stejărel arată în poemele sale dragostea sa nemărginită, însă plânge cu lacrimi amare când simte că el însuși nu este iubit. Eveniment literar „Lacrima - un nume sfânt” reprezintă pentru poetul Stejărel Ionescu trecerea de la poezia de album la cea de consistență. Ea s-a născut, după cum chiar autorul o explică, din trăirea de zi cu zi dintre două ființe care s-au întâlnit pe linie telefonică. Volumul îl aduce pe autor înapoi la poezia lirică, după ce și-a exprimat trăirile până acum în versuri albe. „Poezia lui Stejărel nu este altceva decât o comunicare a poetului cu sentimentele dulci, frumoase. El este un poet al ființei. Vorbește pătimaș despre femeie pe care o iubește într-o liniște amară. Poemele poartă nume ale unor localități din Spania, acolo unde nu a fost la cules căpșuni, ci să scrie poezie. Multe dintre poemele sale îmbracă o haină purtată. Limbajul literar al poezie este una a iubirii, dar nu este nevoie doar de lacrimi, ci și de derivate și sensuri care să facă poezia cântec”, spunea Miron Țic, scriitor. Stejărel Ionescu, cel care nu și-a deformat prin nimic forma de exprimare scrisă prin profesia sa de jurnalist, este cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor din România.