Știri locale pentru Hunedoara
TOTALnet Media Group
TOTALnet Media Group
Armurier cu inimă de dragon
Îmbrăcați în portul specific, fiecare cu culorile și blazonul lui, cu sabia la cingătoare, cei aproximativ 10 cavaleri de Hunedoara, cu vârste cuprinse între 20 și peste 50 de ani, se simt cel mai bine la Castelul Huniazilor. Monumentul are legătură cu ceea ce iubesc ei cel mai mult, istoria, iar, în apropierea lui, ei uită că trăiesc cu cel puțin cinci secole mai târziu față de epoca în care cavalerii făceau legea și erau model de vitejie și virtute. „Am înființat ordinul în 2006, pentru că aveam nevoie de un cadru să ne manifestăm. Am vrut să arătăm hunedorenilor, să reconstituim modul de viață al cavalerilor din secolele al XIVlea și al XV-lea, cu tot ceea ce înseamnă el, de la port, până la obiceiuri”, spune Otto David, sau Otto, Inimă de Dragon, cavaler de Hunedoara, unul dintre membrii fondatori ai ordinului. Slăbuț, cu părul lung, cavalerul își ține cu mândrie spada și scutul, pregătit oricând să lupte cu adversarul, de oriunde ar apărea acesta. Știe aproape totul despre cavaleri, doar e unul dintre ei, iar pasiunea sa pentru această epocă l-au transformat și într-un foarte priceput armurier. Toate armele, dar și obiectele din lemn și piele, care fac parte din recuzita ordinului și pe care membrii acestuia le folosesc pentru a reda scenele de luptă sau de viață medievală, sunt confecționate cu mare pricepere de Otto, împreună cu alți colegi de breaslă, respectând cât se poate de mult tiparele epocii medievale. „Armele sunt confecționate dintr-un oțel foarte asemănător celui din Evul Mediu, care este foarte rezistent la vibrații. De asemenea, pentru cingători, curele și teci folosim pielea naturală. Pentru a confecționa toate acestea, exact cum erau ele în acea epocă, suntem ajutați, din punct de vedere istoric, și de arheologii de la Castelul Huniazilor, dar recurgem și la multă documentație tiparită”, mai spune Otto, Inimă de Dragon.
Heraldul, „Șef” peste istorie
Privindu-i adunați în tabăra amplasată în curtea interioară a castelului, în pauza dintre două scene ale bătăliei de la Belgrad din 1456, reconstituită pentru hunedoreni, cât mai aproape de realitatea istorică, cavalerii de Hunedoara par să se fi născut aici, cu ochii pe zidurile impunătoarei cetăți, pentru a o apăra, dar și pentru a-i învăța pe „necavaleri” s-o prețuiască și să fie mândri de ea. Undeva, printre ei, se află un bărbat scund, cu costum albastru, și o atitudine care impune respect. E Romulus Stoica, heraldul ordinului, cel care ia cele mai importante decizii. Forma și simbolurile blazonului, culoarea hainelor, a drapelelor, sigiliile, chiar și numele cavalerilor, toate respectând cât de mult se poate realitățile epocii medievale, trebuie să treacă prin „filtrul” heraldului pentru a fi, apoi, acceptate ca fiind parte a ordinului. „Căutăm în documentele medievale, să vedem dacă numele pe care vrea să-l adopte cavalerul exista în acea perioadă. De exemplu, atunci nu exista, ca nume, Cătălin. Deci, acest nume nu poate fi luat de un cavaler. Eu mă documentez foarte mult și pot spune că noi punem foarte mare accent pe secolele al XIV-lea și al XV-lea, pentru că atunci a fost perioada de glorie a Castelului Huniazilor. Inițial, am vrut să ne legăm de o perioadă mai mare, dar ne-am dat seama că e prea multă muncă, iar noi suntem foarte puțini”, spune Ioan Lupu de Hunedoara, heraldul ordinului. Pentru că, la fel ca în orice echipă, muncile sunt împărțite, fiecare membru al Ordinului de Hunedoara se ocupă de un anumit domeniu, de la bucătărie medievală, confecționatul armelor și a recuzitei din lemn, până la croitul hainelor și dansuri medievale. Pasiunea acestora pentru epoca de glorie a cavalerilor e așa de mare încât membrii ordinului folosesc cu plăcere și foarte corect chiar și limbajul de zi cu zi al celor care luptau cu vitejie pentru un ideal înalt.
Domnițe cu inima furată sau nu
Prezențele delicate și pline de grație din viața cavalerilor de Hunedoara sunt domnițele, îmbrăcate în rochii colorate de mătase, cu sânii marcați de talia înaltă, cu coafuri elegante, toate în ton cu epoca medievală. Domnița Laura e șefa acestor grații, are rang înalt, rochie de culoare vișinie și nu scapă din ochi ceaunul unde se prepară mâncarea care va fi servită cavalerilor. Ea e unul dintre membrii fondatori ai ordinului, e studentă la psihologie și, pentru că a dovedit implicare în activitatea ale cărei baze le-a pus, a devenit domniță de rang înalt. „Domnițele știu foarte bine să danseze, întrețin atmosfera și se ocupă de activitățile casnice. Multe dintre ele și-au oferit inima câte unui cavaler, deși, în acea vreme, familia era cea care decidea cu cine se mărită fata respectivă”, spune domnița Laura. Inima ei a fost furată de cavalerul de Hunedoara Vladislav cel Nemilos, pe numele său „de profan” Gabriel Demeny, președintele asociației care gestionează activitatea Ordinului Cavalerilor de Hunedoara. Delia, Anca sau Dafina sunt alte domnițe de Hunedoara, partenere de dans ale cavalerilor, pentru unii, chiar iubite, care pe lângă întreținerea atmosferei sau prepararea hranei, îi așteaptă pe aceștia cu inima strânsă să se întoarcă de la luptă. Rochiile domnițelor, realizate din materiale naturale, cu precădere mătase, sunt croite cu multă măiestrie de Edith, domnița din viața cavalerului Otto, Inimă de Dragon. Aceasta și-a pus la bătaie cunoștințele de croitorie și design vestimentar pentru a transforma partenerele cavalerilor în niște frumuseți diafane, rupte parcă din viața de curte a secolului al XV-lea.
Epopeea Cavalerilor de Hunedoara
